♦♦♦Ia-o mai lin Alin(-o!)! Mai uşor cu coborâtul viorii pe scări până în beciul culturii tale, acolo unde sălăşluiesc şerpii urii de la care te alimentezi cu venin şi-l scurgi cu bale cu tot în sfârcul lăpotos al peniţei tale de jurnalist de două copeici.
♦♦♦Cu mâinile murdare scoase din haznaua lui Mardare te-ai apucat de gâtul viorii lui Rieu şi atâta l-ai belit până cănd artistul ţi-a arătat curul, avant la lettre, fiindcă tu doar asta ai înţeles din acest spectacol pe care zeci de mii de iubitori ai muzicii l-au apreciat aşa cum se cuvine. Sigur, diferit de concertele de gen care nu se ţin în aer liber şi care au într-adevăr o anumită ţinută şi sobrietate artistică, impuse tocmai de condiţiile sălilor de spectacol.
♦♦♦Nu este obligatoriu dacă eşti cult să înţelegi muzica ( numită ) cultă. Este adevărat că plaja sensibilităţii, sau mai bine zis a interpretării personale a sensibilităţii, este mai întinsă la cei cu o formaţie educaţională mai ridicată cu liftul gândirii decât a altora. Tocmai de aceea, presupunând că faci parte dintre ei, m-aş fi aşteptat să manifeşti măcar o brumă de toleranţă specifică unei asemenea categorii de melomani şi să nu-i băşcălizezi în maniera maneliştilor, numindu-i umilitor o mare de snobi.
♦♦♦Parcă te şi văd mergând cu mâinile în şold, şolduindu-te, spre locul faptei, purtând pe umăr o omidă împăiată, care zâmbeşte din când în când la glumele citite din ce scriu alţii, mai precis la fiecare doi paşi în doi înainte ( ai tăi ) şi apoi înapoi (ai ei ) pentru păstrarea echilibrului dintre tine, viitoare cariatidă şi fosta vieţuitoare, vie era să zic.
♦♦♦Şi ca să vorbesc – în scris – pe limba şi pe înţelesul tău, fie şi doar prin acest vomitător articol, ai rămas cu curul gol, chiar dacă ar putea fi plin, aş putea zice, dar nu zic.
♦♦♦Te salută cu dosul, un admirator,
NESUFERITUL DIN COTROCENI
S G. E