Je – te cam – t’ aime

♦♦♦Frumoasă şi bogată Franţă, care ne consideri pe noi, cei care am venit să-ţi murdărim un pic de tot sufrageria, sora vitregă, că săracă ştim şi noi (pe voi) că suntem. În sfârşit ai reuşit să pui la pământ anglo-saxonii, celţii şi vikingii la un loc, chiar dacă pe rând, făcând să zâmbească fericită întreaga seminţie latină. Bravo ţie, cocoş galic şi – dacă ne permiţi – bravo şi nouă că te-am ajutat să ne baţi! Nu suntem supăraţi pe tine chiar dacă te-ai căţărat pe umerii noştri, la fel ca prof. Adrian Cioroianu pe cei ai lui Marx, când acesta din urmă era aplecat să scrie Capitalul pentru proletarii needucaţi, care au rămas şi aşa şi săraci şi atunci şi după şi acum.

♦♦♦Din ce ar fi putut să fie, din mândra Germanie n-au mai rămas decât UUV-uri, adică, în traducere liberă la vamă, uşoare urme de vise adunate într-un snop stingher, aşezat indiscret sub pleoapele încercănate de nereuşită, agăţate în pungi de plastic (natural ca şi viaţa noastră) chiar sub ochi. Ai lor, ai nemţilor. Popor care la naştere (uşoară) a moştenit o avere imensă, alcătuită cine ştie pe ce criterii, se pare ceva mai mult decât aleatorii, din hărnicie, mentalitate fără nevoie de doctor, rigoare – pe ogoare la început, apoi băgată în rezervoare – seriozitate, dar şi îndestulătoare obtuzitate. Scuze dacă se observă de la o aşa mică distanţă de clanţă această indecenţă, dar am ţinut morţiş ( cu Franţa ) să fac împerechere la vedere ( de cuvinte, nu vă grăbiţi să aruncaţi cu ele în mine, în cele din care scoateţi brichetele de cărbune gata aprinse). În orice caz au ştiut ce să facă, în care vreme şi mai ales cum cu acea bogăţie, pe care cu toţii ne-am dori-o şi pentru care unii dintre noi îi invidiem, iar alţii, ceva mai pipotoşi, îi urâm.

♦♦♦Cavaleria uşoară a ursuleţului Grizzy (Antoine) a trecut cu sabia scoasă prin Linia (punctată) Maginot şi a înfipt-o între şenilele panzer-ului german, blocându-i înaintarea şi aşa greoaie, făcând în inexpugnabila ariergardă de până atunci două găuri (goluri) uriaşe prin care ursuleţul amintit a reuşit să patrundă în spatele liniei inamice. Şi să-l răpună pe uriaş. După care să-l repună pe şinile deja contorsionate, ca apoi să-i trgă un şut năpraznic în locul mizer, acoperit elegant şi superior (fiind vorba de posterior) cu exagerată gomoşenie specifică, arătându-i de foarte aproape cu degetul mijlociu drumul spre casă.

♦♦♦Bravo!

♦♦♦Deux – zero pour France + Afrique + Maghreb!

♦♦♦Şi să nu cumva să încercaţi măcar să spuneţi că nu am dreptate, că e foarte posibil să mă enervez, după care invers, evident.

♦♦♦Allez les bleus, allez la France!

SILVAN  G.  ESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *