Mult prea stufoasa sa sprânceană ca arcul se curbează,
Mijiții ochi căprui – lăptoși încet-încet se migdalează,
Dar se deschid de tot, în mod definitiv, abia pe la amiază,
În sensul că abia atuncea se trezește și prea adânc oftează,
Ba chiar se studiază îndelung, să vadă dacă este trează.
Apoi, ca bebelușa lenevește-n pat și fruntea galeș își masează,
Încetișor se răsucește-n vrej, ca o legumă încă verde vegetează,
Se pipăie discret – aproape medical – tot corpu-și cercetează,
Ba chiar încearcă într-un cot să se ridice, dar parcă oscilează,
În confruntarea dură cu scularea, abia târziu impulsului cedează.
Cumva, se pune-agale în mișcare, însă înșelător perfect mimează
Că prin odaie alerghează, deși noi știm, mișcarea bruscă o stresează,
Cam tare moleșită pare – a fi, dar totu – n mare grabă se reglează,
Ruloul lung, cel de la fereastra lată, cu multă greutate îl rulează,
Iar soarele strălucitor, brutal intrând, boțitul chip îi luminează.
În cea mai mare liniște trăiește-n casă şi nimenea nu o bruiază,
Ascultă zilnic doar manele, ba chiar, zbierând, le fredonează,
Din fainul său buric, provocator vibrănd, în mod lasciv dansează
Și este foarte evident că pentr-un belly dance oriental optează,
Deși coregrafia este – așa de grea, pare că totuși progresează.
Cu toate că nu-i de loc rănită, la mâna dreaptă zilnic se pansează,
De are de făcut vreun cerc cu mâna stângă – n grabă – l desenează
Și chiar de este indispusă ea fără vreun efort privirea-și concentrează
În punctul cu pricina, fix privește și de sudoare nasul își pudrează.
Apoi, mergând ca pe cărbuni încinși, în trepte mersul își rodează,
Dorind nespus să aibă pielea-ntinsă, numai pe umeri se bronzează
Așa bronzată – ea missa casei se propune, ba chiar regină se visează
Și pentru asta face orișice efort, ba chiar la urne – singură votează.
SILVAN G. ESCU