Mondo cane

♦♦♦Luându-mă cu tot felul de nimicuri am uitat să vă spun ceva important. Am un vechi prieten – cine nu are – care minte mai mult ca mine – cel puţin aşa pare – eu, care credeam că sunt cel mai, ce mai… neîntrecut în domeniu.

♦♦♦Nu mai devreme decât alaltăieri mi-a spus că are un câine mic, cam cât o pisică mică. Dar asta ştiam de mult timp, chiar înainte ca pisica, pardon, potaia să se nască. Numai că ce a urmat a fost ceva de domeniul fantasticului. Anume că ce a realizat el cu micuţul este o performanţă nemaiîntâlnită, aceea de a-l convinge să meargă singur la WC. Şi – desigur – şi să se întoarcă, tot singur, că doar nu era în regulă să rămână acolo. Bineînţeles că până aici nu este nimic ieşit din comun. Dar – văzându-mă interesat – amicul meu a continuat, mândru nevoie mare – păi, cum altfel – spunându-mi ceva incredibil şi anume că l-a învăţat să-ţi facă singur nevoile. Însă – şi acum urmează surpriza ( minciuna? ) supremă – dresatul câine şi le face în felul următor, chiar dacă nu urmează o ordine anume, deşi altfel este foarte ordonat. Face întâi pipi în chiuvetă, din picioare că de-aia e băiat, la fel cum l-a văzut pe stăpânul său. Apoi treaba mare stând aşezat pe vasul de WC, însă altfel decât acesta, cu capacul ridicat adică. Nu l-am întrebat ( pe amic ) de ce, dar dacă mă rugaţi am să-l descos până o să fac un ghem din el, numai să aflu adevărul despre această minunată minciună.

♦♦♦Dar ce urmează să vă spun întrece orice imaginaţie. Mi-a spus cu mâna pe inimă, ţinând-o însă ca Napoleon, printre bumbii de la manta, chit că n-are aşa ceva şi cu cealaltă în buzunar. În buzunarul unui călător gură-cască. A, am uitat să vă spun că eram în troleibuzul 70 spre 79. Mi-a spus că câinele era să zic, că acel simpatic câine, incredibil de inteligent – ce mai, un adevărat agent – chiar mai inteligent decât prietenul meu – se şterge singur la cur, că el nu are fund ca oamenii. Şi în plus trage şi apa, după care trage şi berea din sticlă cu furtunul, deşi cam face nazuri când nu o nimereşte pe cea cu ţuică.

♦♦♦Hai, fiţi corecţi şi recunoaşteţi că nu aţi auzit aşa ceva vreodată. Şi nici după aceea .

♦♦♦A, încă ceva, lucru important pe care mi l-a menţionat amicul meu – care- l diferenţiază de om ( pe câine ) – este acela că mica vietate, deşi destul de în etate, nu trage vânturi în casă. Iese civilizat pe balcon, ca să aibă vecinii ce mirosi, dar şi acolo o face cu bun simţ, cât se poate de fâsâit ca să nu tulbure liniştea cartierului, mai ales dacă se întâmplă noaptea.

♦♦♦Până şi câinele amicului meu – Fâsulică se numeşte (desigur câinele! ) – se tăvăleşte de râs, la fel ca un om adevărat, la auzul acestor gogoşi.

♦♦♦Acum stabiliţi dv. cine este mai mincinos dintre noi.

SILVAN  G.  ESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *