Căciula lui Brâncuși

♦♦♦Prea mică pentru capul său de uriaş artist, prea largă pentru cultura acestui neam ( prost, ar zice unii mai hâtri, care sunt de fapt şi cei mai realişti ).

♦♦♦Prea important pentru cultura universală, prea neînsemnat pentru ţara pe care a purtat-o mereu în suflet, în conştiinţă, în arta sa, în atelierul său – în întregime garnisit cu obiecte tradiţionale. Nu este acesta un semn de recunoştinţă, de iubire fără margini pentru valorile pământului strămoşesc ?

♦♦♦Căciulă pe care o purta cu mândrie ţărănească în chiar sofisticatul oraş al luminilor, adevărat aspirator al valorilor culturale ale întregii lumi.

♦♦♦Ne ţigănim, că asta ne e firea, fir-ar ea să fie ! Ne ţigănim pe seama unei lucrări, o mare capodoperă de-a sa, când de fapt ar trebui s-o punem în cavoul său, să se odihnească aşa cum îi spune numele, cuminte ca şi Pământul care l-a născut. Atât de mare ! Pământ care se simte văduvit de neprezenţa lui – fie şi doar a osemintelor sale – în îmbrăţişarea sa ancestrală. Asta fiindcă nu facem nimic în acest sens, în afară de acele lucruri fără sens, evident. Adevărate ,,capodopere ” ale inutilităţii, la care suntem cei mai pricepuţi.

♦♦♦Atât de mult ne place – parcă fudulindu-ne cu asta – să se ştie că este al nostru, să ni-l revendicăm, ca pe un bun personal, al fiecăruia. Însă doar declarativ, fără nicio altă asumare. Doar ne prefacem că facem. Nimic.

♦♦♦Guvernul a avut neruşinata iniţiativă de a cerşi bani de la populaţie, ca pentru o pomană culturală. În timp ce romănii – falşi enoriaşi – au buzunarele cusute cu aţa nesimţirii. Rotunjindu-şi atent boticurile a repulsie, de parcă acea capodoperă ar fi urât mirositoare. Boticuri fie rujate, fie roşii de la atâta băutură, pentru care cheltuie înzecit faţă de infima contribuţie solicitată ( cerşită ) de Guvern. Ei, românii, ţin nasul ridicat a superioritate. Însă una inferioară, dacă păermiteţi.

♦♦♦În urmă cu vreo trei săptămâni am venit cu un comentariu la o postare făcută de mândrul Lucian Mândruţă, cel parfumat cu mirosul de pipi al motanului ( Felix, ce aţi uitat ! ). Cel care nu a catadicsit să îl ia în seamă şi să-l răspândească ; nu că ar fi al meu.

♦♦♦Era o propunere. Aceea ca Guvernul – care este stăpânul inelelor din fiecare judeţ, prin reprezentanţii săi, prefecţii – să dea o la îndemână dispoziţie. Anume, ca fiecare localitate – peste 3.000 în toată ţara- să contribuie în medie cu 2.000 de Euro şi astfel s-ar acoperi suma în discuţie. În umilitoarea discuţie.

♦♦♦Ce neam de ipocriţi, ce ipocriţi falşi, ce falşi melancolici plini de colici, ce melancolici laşi, ce laşi deplorabili !

♦♦♦Un sincer bravo ruşinii noastre !

♦♦♦Lua-ne-ar cuminţenia cu ea în pământ. Pe toţi.

NeCIOPLITUL  diN   COTROCENI

S  g.  E

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *