Neicușoru Nicușoru

♦♦♦Omul cu două prenume – din care unul, neapărat primul, este diminutiv, iar celălalt – Dănuț ar putea fi – vrea să fie unversal local, cam ca magazinul Victoria (cui, împotriva cui ?) de pe Calea aceleiași victorii…pe vremuri.

♦♦♦Din punct de vedere matematic știm cu toții că unu plus unu fac exact cât trebuie, iar el știe cel mai bine, știm noi de ce. Însă, din punct de vedere Madagascar unu plus una fac exact NIMIC, pentru că unul este naiv din toate punctele de vedere, iar una este în întregime vândută, deci cumpărată, cum ar spune un prieten care nu prea le are… Și totuși, dacă mai rămâne ceva din ea, acel ceva e altceva și este întins pe toată strada, desigur pe marginea din dreapta a șanțului, ca de la țață la țață.

♦♦♦După ce a salvat Bucureștiul de căldură, matematicianul-poet – dacă nu cumva invers ! – își propune să îmbrace toată țara în răceală, în urma căreia, cu nasul în batistă, să strănute a pagubă până la primăvară, când – ca orice bun gospodar care dă din timp cu var – ne pregătim iar de vară. Și tot așa, dar mai mult așa. Scuze, dacă abuzez, dar sunt deja un pic de tot răcit rău de tot ! Observați așadar că omul nostru pare a fi clima însăși, e adăvărat că doar pentru două anotimpuri.

♦♦♦Altfel – ba nu, la fel – pare un băiat bine crescut (poate o să aflăm de cine) și aproximativ – relativ (!) bine proporționat ( o să aflăm de care măcelar). Și totuși proporția care iese din cadru este gargara cu care ne stropește domestic aproape în fiecare seară când iese să-și clătească gura în studiourile de televiziune. Cele care, ca prin (Adrian Copilu) minune are lăsată deoparte și de alta garda de fier profesională- jurnalistică să-i spunem cu timorare – și pe cale (a Victoriei) urbană de consecință și chiloții deontologiei. Până atunci ținuți cu mâna în lipsa elasticului demnității (ce e aia ?). Vă spune ceva – peste gard – un realizator (culmea și el cu două prenume de domnitor moldovean din Ardeal) de la o televiziune ireală, ireal de păsuită din același punct de vedere Madagascar de către autoritățile altfel foarte autoritare ? Vă rog să-i spuneți dv. numele că eu am un lipsus (sic!) brusc.

♦♦♦Vroiam să vă spun, dar nu vă mai spun, că am o prietenă de dată mai recentă decât Brexitul care pare – și probabil chiar este – inteligentă și totuși îl simpatizează când oftează. Poate îi place cum îi stă părul. În loc de măr !

♦♦♦De curând mi s-a încolăcit pe gambă un șarpe, domestic zice el, dar eu citesc ce scrie cu creta pe spatele său capitalist, cum că e cam negru-n cerul gurii. Târâtoarea îmi șoptește duios, scrâșnind din dinți, să nu cumva să votez cu piciorul că… mușcătura mă ia !

șaRPELE  cu  diNȚIi  dE  lâNă  diN  cOTROCENi

S  g.  E

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *