♦♦♦Vampirul de câmpie, Liviu – TR – Dragnea şi-a înfipt colţii crescuţi ameninţător sub mustaţa fină ca aţa groasă, fir de fuior şi a muşcat atâtea voturi de la morţi, încât aceştia din urmă i-au rămas în gât, de abia mai poate să respire, că aproape i-a ieşi pe nas. Nu vă spun ce, ca să nu fiu nevoit să detaliez, că-mi face mare plăcere! dar stau prost. Cu timpul !
♦♦♦Drept dovadă, aşezată strâmb, s-a prezentat de bună voie, silit doar de conştiinţă, la stomatolog, prietenul meu Marian…şi nu vă mai spun cum ca să nu spuneţi că sunt reclamă-agiu. S-a prezentat îmbrăcat doar cu pantalonii de pijama aproape dungaţi, cu vagi dungi fine dacă permiteţi, în fine, rugându-l să facă ceva. Şi a stat pe banii de la Stat cu gura deschisă aproape doi ani cu suspendare, dată de sistemul tip Klayton, ca să spună că nu are nimic împotriva sistemului, ci doar împotriva Referendumului. Şi – obosit să o tot ( sus ) ţină aşa – l-a rugat pe amicul meu să-i scoată gărgăunii din cap odată cu colţii, din gură era să zic, ca să pară că nu mai e el, ci combinaţia 6 din 49 dintre Căcărău şi dublu V Ponta. Şi să-i (im)planteze unii de lână întoarsă, toarsă cu migală de baschetbalistă de Laura – Cruduţa – Kovesi, chiar la recomandarea sa. A ei.
♦♦♦De ce credeţi că-şi dorea (feminunul de la Dorel !) acest lucru, manual, la urma urmei ? Tocmai fiindcă îl alerga graba cu roaba. Cum care roabă ? Cea plină ochi cu oseminte, cu osemintele morţilor-vii care au votat la cerere nescrisă şi acum vor să primească recompensa, dar nu dată cu pensa. Mai precis, nu vor sub niciun clip- chip să fie îngropaţi din nou şi ca atare îl aleargă cu osul de supă în mână ca să-i aplice o şcoală de corecţie, tocmai pe Şoseaua Viilor, că tare mult le place să se plimbe pe acolo şi să asculte cum sună tocurile damelor pe această cale. De rulare. Dar, dacă totuşi nu-l vor prinde, fiindcă a fost deja ,,Prins” de conjudeţeanul său, Marin Preda, pardon, de Codruţa cu pantalonii în vine, se vor fi mulţumit cu pupila mustăciosului. Chiar dacă ar fi să o privească doar de la o distanţă infinitezimală, stînd culcată într-o rână şi cu dânsa nemişcată. Cu privirea.
♦♦♦Omul nostru, Livache, livid de apăsarea neruşinatei timorări, cel care avea aplecări cumva necrofile, chiar le promite din mers, adică din fugă, că dacă lasă osul din mână mai fuge doar o săptămână şi se opreşte să se uite înapoi. Apoi, stând smirnă, afirmă că le va propune să ajungă la un compromis, exact aşa cum nu le-a promis. Nu le-a promis, ci a jurat pe viitorul politic al lui Ponta că o să-i facă iar pensionari şi o să le-o mărească.
♦♦♦Nu întrebaţi ce că nu pot răspunde; nici nu ştiu, sanchi ! Şi în plus am un minus, nu sunt ruşinos, dar am în piept un însemn în formă de os. Şi mă tem.
OsUL fĂRă carNE diN cOTROCENI,
S g. E