Moricica stricătuţă

MicUȚ PAMFLEţel !

♦♦♦Moara stricată e funcțională și chiar dacă nu e prea veche nu arată prea nouă, așa că are nume de om, unul cu două diminutive, Gheorghiță și Mateuț (ca fotbaliștii, dar măcar ei erau doi, fiecare cu el !), așadar acest doi într-unul e tăricel în minciunică, chiar dacă aceasta nu e prea micuță.

♦♦♦Acest bâlbâituț, probabil bunuț profesional, ocolește orice întrebare, pe care o consideră constatare, validându-se astfel ca avocăcățel și se tot învârtește după copac până amețește. Copacul. Care se uită perplex la el ( dânsulețul ) cum aleargă într-un singur picior, în timp ce cu celălalt își dă șutulețe mobilizatoare în funduleț ca să prindă vitezuță și astfel s-o prindă din urmă și s-o mângâie pe cefuță pe șefuță. Sobra și voinica șefă a DNA, despre care distinsulețul spune, fără să fie întrebat, că n-a plagiat și în consecință, folosindu-se de elocință, nici gura nu-i miroase a litere mîncate. Și chiar dacă le-ar fi mâncat nu se observă, fiindcă erau acolo, niște amărâte de litere de mână, adică de mânecuță, pardon, de mânuță. Deci nu se pune !

♦♦♦Întrebat fiind dacă a făcut (într-o) parte din comisie, el (uțul) răspunde cu gura, folosind cuvinte îngrămădite ( de pilierul de la naționala de rugby) unele peste altele, că nu. În schimb afirmulează doct că i s-a cerut în calitate de avocat doct(or) să formulească un punct nevralgic de vedere la distanță privind de aproape valoarea strict – literară era să zic, dar mă abținesc – profesională a lucrării de doctorat a doamnei baschetbaliste. Care altfel se pricepe de minune să arunce la coș cu toate mingile corupte, mai ales cele umflate.

♦♦♦Revenind la moară, domnulețul, deși nu-și amintește ce este întrebat, își amintește perfect (perfectul simplu, că nu e așa complicat!) ce nu e. Întrebat. Acest avocacat-doctor și profesor de drept stângist, poticnit la vorbă și la logică – cea intenționat lovită la gioale, pentru inducere în eroare – îmi provoacă olecuţă oroare.

♦♦♦Foarte întâmplător, în perioada cu pricina a întocmit rapoarte profesionale pe marginea din stânga a lucrărilor de Dottore, scrise (oare!) cu pixulețul de niște oameni simpli și necunoscuți. Este vorba de unul și…una, dublu V. P. și L. C. K.

♦♦♦Acest avocat de – rimă! – vine singur la bară, fixă deocamdată, dar nu se ştie cât și – rămânând agățat de ea – începe să turuie, bubuind niște nimicuri, micuţe, pe care le repetă de mai multe ori ca să fie repede neținute minte.

♦♦♦Din tot ce vorbește am reținut că nu am înțeles nimic, în afară de faptul serii că e un foarte bunicel (diminutiv !) apreciator !

BâlbâITUL  aproape  mUt  diN  cOTROCENi,

S  g.  E

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *