NEADORMIŢII – permanent

♦♦♦Cei care au făcut atâta rău omenirii – poate inconştient, hai să admitem, dar răul produs a fost atât de mare încât nu poate fi în niciun fel şi niciodată scuzat – aceia nu merită să aibă somn nici dincolo de viață. Niciun pic de somn, nemaivorbind de cel veşnic.

♦♦♦Vitalitatea filosofică, dar și politică, mai ales – orice s-ar zice – a cuplului, nehomosexual se pare, dar nu putem şti şi oricum nu asta e cel mai important, Marx – Engels, s-a bazat în special pe fragmentarea ideologcă a sfârșitului de secol XIX. Ei, aşa-zis filosofi ai proletariatului, au profitat, cu nesimţire neproletară putem spune, de picoteala dulce-comodă a celorlalţi, filosofi şi politicieni deopotrivă, a căror vină nu e mai puţin condamnabilă.

♦♦♦Faptul că cei doi mici monştri – germani, aproape de necrezut ! – i-au urât pe capitaliști, nu înseamnă că i-au iubit pe muncitori. Și dacă totuși s-a întâmplat să fie și una și alta trebuie că ura a fost mai puternică.

♦♦♦Este cel puțin hilar – de fapt un fel de râsu-plânsu – ca doi bogătași, stând cu moalele cur pe ceva tare, pe teancurile de bancnote produse pe spatele îngheboşat al clasei muncitoare prea ascultătoare, să plângă ideologic pe umerii costelivi ai săracilor, stătători cu ,,tarele” pe ceva mult prea moale, asmuțindu-i ca pe niște câini dresați la Sibiu tocmai împotriva celor din categoria lor, a ,, greilor ”. Cei care altfel atârnau atât de puţin în cântarul nedrept în multe cazuri al istoriei, dacă ne referim doar la număr, privind cu tristă ciudă peste umăr.

♦♦♦Știe careva ca acești ipocriți cu bărbi și mustăți mai stufoase decât mulțimea pe care au prostit-o, mângâind-o fals pe ceafa asudată abundent – făcând-o să creadă că se va afla la conducere la un moment dat, efectiv, nu doar ca slogan – așadar, știe careva ca aceștia să fi făcut măcar o donație către un singur nevoiaș? Dacă știe, să ne informeze și pe noi, care stăm în așteptare. Una continuă, indiferent cât ar dur(e)a.

♦♦♦Ca o tristă concluzie, la mai bine de un sfert de secol de la sucombare prin auto-împuţi(na)re, se poate spune cu responsabilă certitudine, dar fără nicio plăcere proletară, că bilanțul comunismului nu a fost global pozitiv, nicidecum. De fapt nici chiar local, așa cum avea să se dovedească la un secol după ce cei doi s-au distrat amuzându-se copios pe seama noastră, a atâtor generații, din păcate cu repercursiuni şi asupra celor viitoare, care chiar nu vor şti de ce.

CeL  cu  BArBĂ  şI  mustAȚĂ,  evident,  ĂLA  diN  cOTROCENi

S  g.  E

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *