Nesinecuristul Mormăitor

♦♦♦Acest urs cu coadă la vedere, în loc să şi-o ţină aplecată între picioarele dinapoi, umblă cu ea ridicată în așa fel încât să i-o vadă toată VULPEA şi să-i facă acesteia sâc, prin metoda înciudării.

♦♦♦Astfel, fostul animal domestic politic ne pune în gard(ă), lăsându-ne agăţaţi  cu părul sârmos de parul moralităţii  mobilizatoare, şi din această poziţie nefiresc de firească pentru cei ca el ne informează că d-sa sTUDYază şi reflect(oriz)ează (la) TOATE REPLY-urile ce-i însoţesc, ca o  distinsă damă (curvă politică) de companie, postările sale pline de goluri de bun simț, fiindcă are simțul golului, cum ar zice un neinspirat, dar  devreme expirat comentator sportiv.

♦♦♦Se izmenește pișichericește în sensul acelor de ceasornic, perorând rând cu rând că nu-și permite, din punct de vedere Madagascar (scuzați, un tic personal !) să propună programe politice, dar oferă câteva idei din acele (de brad!) programe nepropuse, deci, cum ar spune Moromete, nefurnizate. În tot acest timp stă picior peste alt picior la cabaret, rumegând bovinește la cele care i-au scăpat pe sub ușa gândirii exact atunci când schimba apa la flori, privind în zbor şirul de cocori.

♦♦♦Dacă ne facem oleacă de timp putem observa, privind prin gaura neagră a dosului politicii, că acele (din nou!) idei  nu sunt deloc de neluat în seamă, ba unele chiar ar trebui aplicate prin presare, mai bine zis implantate decât implementate în mentalitatea european provincială a românilor.

♦♦♦Numai că domnul în discuție necenzurată face ce n-ar trebui să vorbească şi le oferă cu titlu nobil gratuit atât de târziu, după atâta amar de vreme,  dăruindu-le acestui popor cu ciocul atât de întins după floarea numită artistic bășina porcului ca pe niște trandafiri (trei!). Tocmai el, neprivilegiatul fost ministru de interne, care a fost atâția ani suspensorul (extern, era să zic!) al boașelor atât de dorite de fetele de la APACA,  cele (boaşele) aflate în proprietatea bossului din fruntea lată a guvernului fără gât din care făcea parte (-n parte).

♦♦♦Dar, să privim cu atenţia mărită la ce se ascunde în umbra deasă a unui deja ajuns filosof al politicii intern(ist)e, şi, făcând streaşină deasupra ochilor, vom observa că este chiar vântul care geme sub apăsarea gândirii sale puse în slujba fără simbrie a  ceea ce ziceam mai sus. Gândire atât de apreciată de unii, gânditori cu adevărat, culmea, căzuţi în adâncă, aproape fără fund admiraţie şi pe care eu chiar îi apreciez sincer, mă rog, atât cât pot fi de sincer, însă nu şi pentru ceea ce like-ază după fiecare postare a filosof(ist)ului.

♦♦♦Acesta şi-a trecut în proprietatea scrisului zona  de cuvinte provenită din mediul cinstit (de foştii boieri), care ar fi putut aparţine ruralului domestic, dar care s-a mutat cu pământul de sub unghii cu tot la marginea oraşului slab luminat.

♦♦♦Într-o ţară în care până şi ardelenii au ajuns să se ,, muntenizeze”, chiar şi pe el îl umflă plânsul de  râs  să descopere că mai sunt  atât de mulţi ,,acoperiţi”, la fel ca zăpezile veşnice aflate pe crestele munţilor pe care i-au trecut cu pasul vioi al avionului cei dintâi, ce păreau a fi deja de ,,dincolo”!

♦♦♦Se poate considera că prea mă silesc să-l bag cu capul la fund pe bietul om (animal (politic) era să zic, Doamne Iartă-mă!), însă este deranjant la stomac să-l vezi cum se lăfăie în puful facebook-ului, moralizând mormăitor, tocmai el, un răsfăţat al sorţii p(r)ostdecembriste care s-a căţărat  în profesie pe umerii lui Marx, cum ar zice unul care ,,le zicea”. Profitând de fapt de notorietatea căpătată în vremea când umbla cu pistolul de apă în buzunarul de la pieptul guvernului, unde ar fi trebuit să se afle portofelul, de care oricum nu avea nevoie atunci, când peştii pluteau  cu burta-n sus pe deasupra apelor tulburi.

♦♦♦Mi s-ar putea arăta obrazul fiindcă mi-am ocupat prea mult timp cu acest bărbat cu gesturi fine de femeie fatal(ist)ă şi mi s-ar…o, nu, asta nu! că de aceea  n-are ursul (de el) coadă. Şi poate că aveţi dreptate. Dar dacă n-aveţi !?

♦♦♦Totul este în cuvânt, zice un mare prozator. Și pornind de aici, anevoie bineînțeles, mergând cu șenilele minții cuminți prin mocirla  urât mirositoare a politicii puturoase, putem spune că un cuvânt – prost ales, așezat necuviincios, ca un maharajah cu picioarele goale împletite – poate schimba sensul unei idei.

♦♦♦Pornind tot de la cuvinte, parafrazând spusele lui Marin Sorescu, putem zice ceea ce ne trece prin cap, în afară de glonț : d-le Mare Urs, mai ușor cu sfaturile vulpiste pe scările coborârii, mai ale că noi suntem preocupați să zorbim zupa prostiei și nu te (prea) auzim !

♦♦♦În concluzie, determinată de nevoia care mă trece traversându-mă şi mă obligă pe cale obscură de consecinţă a termina trecerea, pot spune cu gura pixului larg deschisă că nu-mi este deloc Dor(u) de această floare – feminină desigur – a Ursu-lui. Mai ales în acest context prost ales de el şi îmbunătăţit negativ de pozitivul de mine!

 

 

vULpEA  CU  cOAdA  URSului   pe  umăr,  normal,   dIN   cOTROCENI

                                                       S   g.  E

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *