Dar oare unde sunt celălalt eu,
Cel apărut prin sumbru ricoşeu,
Din rece con de umbră izvorât
Să fiu doar umbră pe pământ?
Dar poate sunt acuma numai ea,
O umbră ce parcă mă înlocuia,
În timp ce eu cel viu, adevărat
Poate nicicând să nu fi existat.
O umbră ce încet şi ea se stinge
Din care viaţa, iată, se prelinge.
Oare atât de simplu şi neînsemnat
De nici ca umbră nu am rezistat ?
A fost cu mine soarta aspră, rea,
Afară fiind împins din existenţă
De însăşi umbra, fostă chiriaşa mea.
Şi am ajuns din mult visată stea
Să fiu în loc de existent absenţă.
SILVAN G ESCU