Fostă umbră

 

Dar  oare unde sunt celălalt eu,

Cel apărut prin sumbru ricoşeu,

Din rece con de umbră izvorât

Să fiu doar umbră pe pământ?

 

Dar poate sunt acuma numai ea,

O umbră ce parcă mă înlocuia,

În timp ce eu cel viu, adevărat

Poate nicicând să nu fi existat.

 

O umbră ce încet şi ea se stinge

Din care viaţa, iată, se prelinge.

Oare atât de simplu şi neînsemnat

De nici ca umbră nu am rezistat ?

 

A fost cu mine soarta aspră, rea,

Afară fiind împins din existenţă

De însăşi umbra, fostă chiriaşa mea.

Şi am ajuns din mult visată stea

Să fiu în loc de existent absenţă.

 

                             SILVAN   G   ESCU

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *