(E)lipsă

        

♦♦♦Ne-am întâlnit banal, adică pur şi mai ales simplu în drum, normal pe acelaşi drum, şi, la fel de normal, fără să avem acelaşi drum, mai bine zis ne-am intersectat, deşi nici aşa nu-i bine spus pentru că acolo nu era nicio interscţie, dar…mă rog.

♦♦♦Ţin minte de parcă a fost ieri, sau poate chiar a fost, că m-ai lovit cu privirea, una rece, revoltată, crezând că-ţi stau în cale, că înadins mă aflam acolo, sau cum  de mi-am permis să trec şi eu pe acea stradă. Dar, nu ştiu de ce, mi-a plăcut acea izbitură ca o pală de vânt răcoroasă într-o zi fierbinte, acea privire tăioasă, hotărâtă, aproape revendicativă, de parcă acea stradă ţi-ar fi aparţinut dintotdeauna, fiind construită doar pentru tine. Şi de atunci sensurile drumurilor noastre, atât de diverse şi de diferite până în acel moment, s-au tot restrâns cu fiecare zi ce trecea, până au ajuns să fie unul singur, un dorit singur sens. Aşa am crezut amândoi, doar că, deşi am rămas împreună am fost sufcient de… despărţiţi, aşteptând tot timpul mai mult unul de la celălalt, sau numai unul de la celălalt, naiba ştie, uitând că trebuie mai întâi să oferim. A fost mai degrabă  o permanentă luptă, una surdă, nedeclarată, dar simţită şi resimţită, care ne-a uzat, ne-a întristat, ducând până la îmbolnăvirea sufletelor. Din această luptă, un veritabil război purtat cu armele orgoliului exacerbat, am ieşit (pe poarta de la intrare) amândoi învinşi, răniţi, cu nervii tociţi, incapabili să menţinem relaţia în picioare.

♦♦♦Singura învingătoare a ieşit obosita vârstă, care a îndesat în desagă cele mai frumoase clipe ale noastre, lăsându-ne lefteri de sentimente, cu sufletele înnegurate, vlăguiţi de puteri, abandonaţi undeva la marginea vieţii. A mai fost prin preajmă întâmplarea, fiica destinului, aflată în trecere chipurile – absolut întâmplător nu-i aşa! – şi văzând că se poate amuza  n-a scăpat un asemenea prilej.

♦♦♦Vârsta şi întâmplarea  au format o comisie, mixtă ar zice unii pişicheri, invitând-ne să semnăm un tratat de pace, aşa ca între învinşi, toate condiţiile fiind puse de cei doi învingători, nesătula vârstă şi şugubeaţa întâmplare.

♦♦♦Iar noi, învinşii, urmând ca pe lângă toate celălalte să plătim daune suplimentare, stabilite ad-hoc.

♦♦♦Dar noi, noi învinşii cu ce ne-am ales ? Cu anii goi, limitându-ne doar să-i numărăm la fiecare rotunjire a spirei, cu regretul că nu mai avem dreptul să o luăm de la capăt, pentru firescul motiv că ne aflăm deja la începutul sfârşitului.

♦♦♦Şi cât de mult mi-a plăcut privirea aceea  tăioasă, hotărâtă, revendicativă…

înFRÂNTUL  dIN  cOTROCEnI

S  g  E

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *