Am văzut pe stradă un porumbel strivit,
Călcat cu plăcere de mai multe maşini,
Credeam că mor de ruşine pentru-a lor vini,
Era zdrobit, dar aripile, aripile nu s-au clintit.
Doar l-am privit, dar nu cu milă neapărat,
Ştiu, un porumbel nu moare cu adevărat,
Fiindcă el este peste alte păsări împărat,
Atâta doar să ştiţi, îl doare că a fost călcat.
Aminte luaţi, viteji şoferi, un porumbel
Numai o dată moare, numai când vrea el.
L-am tot privit atent şi chiar îmi este greu,
Poate porumbelu-acela aş putea fi chiar eu.
SILVAN G ESCU