Văzând murdăria din jurul meu
M-am apucat cu neştiută râvnă
Să mătur resturi de fraze, putrezite.
Strâng frunze de cuvinte uscate,
Şi bileţele de dragoste, mincinoase.
Mătur desene cu chipuri neterminate
Şi chipuri închipuite, niciodată desenate.
Mătur tot ce nu mai trebuie omenirii,
Aspir praful din plămânii oamenilor,
Şterg sudoarea încruntării pentru nimic.
Am şi o bucată de cârpă, cât pământul,
Cu care şterg praful de pe suflete chinuite.
Iar în final, ajuns la capătul străzii,
Al străzii acestei lumi pestilenţiale,
Lăsându-mă la urmă, mă mătur şi pe mine,
Devenit prin strădanii consecvent repetate
Un important şi nesuferit gunoi şef.
SILVAN G ESCU