Dacă nu te- ai născut fluture
De ce ești atât de efemer?
Doar știi că nu vei reuși să zbori
Nici după ce vei fi devenit fulg.
Fiindcă vei avea nevoie de aripi
Ca să ajungi în preajma visului.
Și nu lăsat la voia întâmplării
Să fii purtat de vânt
Oriunde vrea furtuna lui.
Spânzurat de o părere plutitoare,
Părere de om din puf fulguit
Ca un polen zburând spre albină.
Idee de om agățat de o iluzie
Rătăcită în vorbe stinghere,
Rușinate că nu vor ajunge
Niciodată să fie rostie.
SILVAN G. ESCU