Din lacrima mea, picătură
În formă de inimă chinuită,
Se naște o pasăre
Cu pene de dor.
Își scutură aripile
De greutatea întunericului,
Apoi, un pic speriată
Privește în jur, respiră adânc
Și se avântă spre stele
Râzând.
Este atât de ușoară,
Ca genele mele,
Sfioasă fecioară
Zburând.
Lacrima mea este mama
Unei păsări triste
Născută din durere,
De vremuri uitată
Pe vechiul pământ,
Suspinând.
Sunt fiică de lacrimă,
Zise nostalgic pasărea,
Lăcrimând.
SILVAN G. ESCU