♦♦♦Eu locuiesc în Dostoievski, sunt idiotul său principal, dar cum așa Doamne Iartă-mă, ce zic eu – idiotul de mine – sunt chiar unicul. Culmea prostiei este că mă mândresc cu asta, aşa că am plăcuta impresie că sunt tare deştept dacă recunosc acest lucru. Nu-i aşa că e un lucru mare? Să crezi despre tine – chipurile în mod deștept – că ești un idiot?
♦♦♦Nu, nu este vorba (aia) de stradă, ci de ditamai autostrada; a literaturii universale. După părerea mea de idiot – dar poate (sper) unul deştept, sprijinit cu capu-n deşt, aş zice eu – este cea mai importantă din câte au existat vreodată. Pentru că are benzi infinite, construite din idei deștepte, cele mai multe unice. Pe care să te tot plimbi. Gândind.
♦♦♦O să mă întrebaţi ce vreau să spun cu asta, iar eu, care sunt idot cum bine ştiţi, mă grăbesc – că sunt cam pe fugă şi în mare întârziere să pun mâna pe o carte de-a sa. Dar cel mai tare mă grăbesc să vă invit în scris, dorind din toată ființa mea de simplu cititor să mă auziţi și să-l citiţi.
♦♦♦Nu de alta, dar n-aş vrea să rămâneţi ca mine. Aşa cum am zis ceva mai sus. Sus de tot.
♦♦♦Unul care este ( sunt ) mândru de a fi fost un probabil personaj de-al său. Fie și idiot.
IDIOTUL din COTROCENI
S g. E