Articol scris la vremea lui.
♦♦♦Nu-i aşa că-i aşa, că vicele este fin? Fin neşlefuit de naş. N-aşa? Deşi o să fie greu să vă daţi seama, este vorba chiar de Bogdan – fă-te că eşti vice – Olteanu, finul economic al naşului manechin la Adesgo, cel ajuns întâmplător șef al guvernului, rod al subordonatei destinului. Întâmplarea, ce nu știați ?
♦♦♦După ce i-a crescut puful dintre penele PNL – ului, de nu-și mai putea ține aripile strânse, umflându-i-se, Bogdan călare pe geamantan – ul plin cu dezmierdeli politice şi fine mângâieri pe ceafă de cît mai multe și nespălate mâini, fu împins pe roţile dinapoi înainte, pe scările impunătoare ale BNR.
♦♦♦În zborul său planat deasupra unui cuib de cuci năuci, așa, ca la un semn (din naştere, uşoară!), semn făcut de la sol nu doar de un singur pol (politic) şi-a dat seama că este cazul – dativ – să aterizeze, fiind ajutat cu toate faldurile deschise – la pantaloni era să zic, Doamne Iartă-mă – de o frumoasă paraşută politică. Desigur, una roşie la culoare, cea a numărului 1/2 din 1 și 2 la un loc – şi arătăm aici cu unul din deşte spre Florin Georgescu, vicele prim, chiar mai mare decât primul – aşa că a nimerit direct în subsolul aurit al Băncii Naţionale. Naţionale, ca ţigările de pe vremuri, cele mai ieftine, adică invers decât salariul său de specialist în nimic.
♦♦♦Oameni buni, n-o să vă vină să credeţi, dar a căzut cu curul, care nu putea să fie altfel decât fin, direct în fotoliul şi mai fin de vice-guvernator şi după cum vedeţi scriu nelegat, că asta se va petrece ulterior. Legarea. A aterizat în imediata apropiere a eternului prim vice, Florin Georgescu, ,, mazărul și fazărul ” finanțelor românești, după părerea de specialist în cărți de joc pe loc, exprimată pe gura din față de floarea de Crin Ant(i)onescu. Și la o oarecare, dar nu oricare distanţă de şi mai eternul guru al BNR, preţiosul Mugur – de fluier – Isărescu, cel care se prea preface că ştie mai multe decât știe. Într-adevăr, ştie să-i pună la treabă pe ALDE cei care sunt ,,VICE ” ( nicio aluzie Mihai Popescu ! ) şi – încă şi mai bine – ştie să cultive viţa de vie, ascunzând printre butuci taxele fiscale, care-l cam agasează şi care i se par (sau arac, cum preferați) neconforme cu statutul său de ,,Crămar”.
♦♦♦Bogdan Olteanu a fost împins atât de sus nu fiindcă-i miroseau picioarele, ca eroului rus, ci pentru că are marele merit de a fi economist, specializat în finanţe la masa de pocher a lui Crin – Căcărău – Antonescu. Și – în același timp cu spațiul – agăţat în cuierul lui Florin Georgescu să înveţe de la acesta şi o altă meserie, cea de umeraş, nu de altceva, dar să știe când să stea cu umerii lăsați ( lăsați că știm noi cum, că abia ne-am îndreptat umerii ! ).
♦♦♦Şi – dacă o vrea Bunul Dumnezeu – să se dezveţe de păcătosul obicei de a fura până şi anafura din altarul și el aurit al managerului general (de securitate zic cei răi, dar cei buni se limitează să se refere la securitatea moral – religioasă a neamului ), prețiosul Patriarh Daniel.
♦♦♦Vă puteţi imagina, mergând aproape de Gina – scuze pentru rimă ! – ce discuţii memorabile se porneau când se întâlneau Bogdan Olteanu şi piatra de temelie, pe numele său de consilier de palier Adrian Vasilescu! Cred că râdeau cu sughițuri până şi covoarele, scuturându-se singure, dându-și palme, chiar fără să mai fie nevoie să fie întinse pe bătător.
♦♦♦După ce a stat ani buni cu picioare desfăcute – pentru echilibrul leului de metal, privindu-l inferior pe cel de hârtie (creponată ? ) – picioare bine înfipte pe culoarele BNR, îndesând în buzunarele fără fund (pardon!) orice, a dat cu mâna de ceva. Erau monezile aşezate de vulgul ( scuze, prostimea ) lui Mămălin (sic!) Voicu în şir indian, evident după imporatanţa lor valorică în epocă, care l-au făcut pe ,,finul nostru” să simtă că i se cam rup pantalonii-n cur de plăcerea umplutului.
♦♦♦Și desigur de greutate, de prea mare greutate, fiindcă îşi burduşise buzunarele cu prea multe încă din vremurile bune – cele bune de furat, la adăpostul umbrelei scrobite ţinută de naş cu ambele mâini din faţă în spatele finului ,,finanţist”. Timp în care amândoi încercau – la patru mâini – să-i mângâie orgoliul de făcător de de toate, cel niciodată îndestulat al lui Sorin Ovidiu Vântu. Şi să-i transforme acestuia – mângâindu-l slugarnic în buzunar – bastonul de invalid într-unul de mareşal, aşezat sub cal. Bastonul. Și după ce au scos mâna de acolo – nu vă spun de unde ! – mulțumiți cu ce a ieșit la numărătoare au zis în cor ( Corul Madrigal, format doar din ei doi ) : Da, ca la cununie ! Guvernator să fie !
♦♦♦Bine, asta știm numai noi, aceia care am auzit ca și cum am fi fost acolo ce i-a șoptit Bogdan Olteanu aceluia : du-te tu, măi ziaristule, Guvernator în Deltă și apoi mă duc eu Vice-guvernator la BNR și să vezi atunci rost de ,,verzișori ” !
♦♦♦Acum, că bietul om(uşor) se află la mare ananghie nu putem să-i urăm decât să aibă ,, monezile” dintre picioarele – dinapoi era să zic – cât mai uşoare şi mai puţin coclite.
PRIM vice PREȘeDINTELE diN COTROCENI
S g. E