♦♦♦Într-un panou-reclamă, tristă, chiar dacă e luminoasă, luminată multicolor – una de sorginte Bellywood-iană ( adică, în traducere exagerat de liberă ,, Buricul Pădurii, sau, de ce nu ,, Pădurea Buricului ” ) ni se propune o uscăciune de îndemn electoral.
♦♦♦După ce simţi această uscăciune pe țeava gâtului, mai simţi încă o nevoie: să bagi mâna în buzunarul lui Isărescu şi cu mărunţişul pe care-l scoţi să cumperi o bere – neautohtonă, că de, aşa dă bine la exterior – şi s-o uzi ( după ce o bei… ). Este vorba despre… na, c-am uitat între timp, luându-mă cu vorba, dar oricum era ceva grozav de neinteresant. Şi totuşi parcă se zicea ceva în scris despre o poantă cu Ponta, care n(e)-ar trebui să fie încă o dată prim procuror, pardon, prim ministru. Bună uscăciunea de reclamă, n-aşa, cum ar fi zis Brucan, cel care, mult prea generos, ne-a prezis doar 20 de ani de prostie. De parcă ai putea să o controlezi !
♦♦♦Într-o altă reclamă, pusă pe genunchii unei femei gonflabile dezumflată, cu surâsul trist, fiindcă nu avea lumină deloc – reclama ! – pe care eu, aproape pe orbecăite şi din prea mult bun simţ din puţinul care-l am, o ,,cititoresc” invers, nu de altceva, dar aşa şedea femeia aceea. Şi din acea poziţie indecentă, fiindcă mă uitam prea fix la ea, am reușit descifrarea şi – având o ureche mai lungă decât normal (ii) – am auzit că Înţelipceanu Tăriceanu şopteşte ceva. Cu gura închisă de Dragnea îi şopteşte rânjind mânzeşte cârlanului Daniel – Craig – Constantin să fie mai apropiat decât îndepărtat. Cum acesta nu înţelege o iotă măcar, fiindcă la înţelegere a fost corigent şi de-aia nu a luat parte la ea, în această umilitoare, de tot râsul ipostază rămâne aşadar cu gura căscată, prefăcându-se că ar zice ceva pentru altcineva.
♦♦♦Eu, care ştiu unde este limba ascunsă a ventrilocilor, intru de grabă pe uşa din spate în gura lui şi-i scot limba de-un cot ca să nu se sufoce cu cuvintele pe care nu le poate scoate singur din lipsă de susţinătoare. De efort continuu, ar zice discontinuii.
♦♦♦Şi – odată eliberat de armata sufocării – iată ce ,,cititoresc” pe buzele ciocului său de papagal, e adevărat scris cu litere de tipar : ,, ÎNDRĂZNEŞTE MAI MULT „; că mai puţin n-ai voie, zic eu, cel cu tupeul celui care stă permanent în curent în banca rândului de la geam ( ul spart ).
♦♦♦Adică, acest necopt – la cap era să zic, Doamne Iartă-mă – copt la cuptorul cu micro/ unde, ce, cum, când? al motanului, ne vorbește la per tu, se trage de brăcinar cu noi și de nojițele de la opincile lui Crișan ( pentru cine știe ) în speranța că și-o găsi talentul de orator-scriitor ascuns sub covor.
♦♦♦Tare mult mi-a plăcut ce am ,,cititorit” pe acele buze, deși nu am înțeles nimic.
neBEȚIVUL diN COTROCENI
S g. E