♦♦♦Înainte de a mă apuca de scris m-a apucat cititul de ochi şi m-a condus în ritm de vals austriac pe marginea şanţului Sena, unde am surprins-o pe tanti făcând pe anti. Din punctul de observaţie de pe celălalt mal, hlizindu-mă atantiffe, am constatat că este mai Gică – scuze!- Contra decât orice Gică al nostru, de parcă este născută din contre, Doamne Iartă-mă ! E contrară rău!
♦♦♦Aşa de mult îi place să vorbească – nimicuri, interesante crede ea – încât mă mir, pe care încă îl mai păstrez de la ultima împărtăşanie, cum de mai are vorbe pentru scris. Şi totuşi…
♦♦♦Țața clotilde, cu c Mare de la Coana mare, și-a coborât mânuțele din șolduleț, le-a șters de dosul șorțului împrumutat de la o surată de șanț, de astă dată din Românica, și odată uscate s-a apucat doar cu o singură mână deocamdată, de ce credeți oameni buni? S-a apucat de pix ca să se aplece cu el asupra scrisului, ținând în tot acest timp – culmea, chiar împotriva firii sale de nestăvilit – buzele strânse, chiar dacă ușor țuguiate. Și odată ce s-a agățat de scris, ține cu disperare de el, folosindu-și ca unealtă dinții. Cei din față.
♦♦♦Şi a tot scris până a umplut o carte cu înghesuite litere, pe care le plimbă în ritm de salsa – că de, se cam grăbeşte, ce vrei, timpul are gâtul scurt, iureşul alegerilor o obligă la o mişcare permanentă, chiar dacă una brauniană – le plimbă aşadar prin toată ţara ca pe moaştele moaşe-si.
♦♦♦Scriitoarea Clotilde – o prolifică spunătoare de vorbe, iată, şi scrise – și-a lansat în aceste zile, deloc întâmplător acușica, căci dă bine înainte de alegeri, şi-a aruncat pe piaţă, de flori imortela,. propria carte era să zic. Dar, dacă nu a fost lansată la apă, atunci cu (acul de) siguranță a rămas uscată. Uscată, dar nu neapărat nepătată, adică fadă. Dar, încă nu știm, rămâne de constatat prin metoda instinctuală a pipăitului, pe care o practicăm fără să cerem permisiunea. Fiindcă noi, cei vechi, avem permisul permanent în buzunar în stare de veghe.
♦♦♦Ne spune D-na Armand, încă nu știm în care împrejurare, la munte sau la mare, unde este mai mult soare, că este sinceră, probabil fiindcă are mâinile reci, așadar ne zice că este sinceră de la primul la ultimul cuvânt. Pornind de la o astfel de formulare, specifică unor scriitori ca ea, neformataţi încă, ne punem întrebarea legitimă, oare ce s-a întâmplat între cele două cuvinte.
♦♦♦I se vor fi încălzit mâinile ?
SinCERUL calD diN cOTROCENI
S g. E