E vreme rea, este răcoare,
De-o viaţă plouă în rafale,
Din respect pentru natură
Ţin umbrela umbrei mele,
Umbra unei vieţi rebele.
Cum vă sună ?
Este mai deschisă la culoare
Decât mine. Însă şi ea doare.
Este umbra unui om întunecos,
Omul acela-s eu, ins umbros.
Sunt ocolit de soare ?
Eu am visat să fiu mai mult
Decât o simplă umbră pe pământ,
Să fiu mai mult decât un gând,
Ori umbra unui înger, ori tumult.
Ori gându-mi mut?
Un munte mă aşteaptă să îl urc,
Poate e-un munte de destin ştiut,
Mă cheamă timpul înspre el să vin,
Mă trage după sine, e un timp hain.
Are şi-o cupă cu venin?
Sunt umbra umbrei mele, anonim
În lume singur umblu, biet străin.
Cum, când revin ?
SILVAN G. ESCU