Lună: februarie 2017

ÎnDOItul

♦♦♦A fost odată – şi mai este şi astăzi – un om special. Bine, nu e el chiar foarte rar din păcate, însă e unul care nu căra – şi nu cară nici acum – cu el, sau după el, nicio îndoială, fiind convins că aşa ceva nu există, deşi tot timpul se uită la ea. Întocmai ca personjul din ,,Moromeţii”, Ilie Moromete parcă, atunci când a văzut girafa.

♦♦♦Cu diferenţa că îndoiala nu avea gâtul atât de lung, fiind în opinia lui, a acelui om, îndoită : deci, practic, invizibilă din punctul său de vedere, observată de-acolo, de sus, din punctul în care se afla. E vorba de Îndoială desigur, doar nu v-aţi îndoit.

♦♦♦În plus omul nostru, sau dacă doriţi al vostru, nu avea acest minus, păgubos ar zice unii, adică nu-i era teamă de adevăr, ci invers. În tot acest timp – trecut, prezent, viitor – nouă (vouă) ne (vă) este teamă de adevăr, fiindcă acceptăm orice fel de prudenţă. Întrucât pur şi simplu o vedem, tocmai fiindcă are gâtul lung şi neîndoit.

♦♦♦Şi – îndoindu-ne un pic, ca să putem să ne aşezăm pe scaun – o să încercăm să explicăm cum vine asta din respect pentru scaun, nu ?

♦♦♦Dar pentru acest lucru vă rog îndoiţi-vă şi dumneavoastră un pic şi luaţi loc pe unde apucaţi, poate aşa veţi înţelege mai bine decît mine ce vreau să spun(spunem).

♦♦♦Aşadar, când cineva îi pune acestui om articulaţia la îndoială, el nu mai îndoaie piciorul din articulaţia genunchiului vreme de vreo două săptămâni ; de fapt acel cineva – nu o să-i dezvălui numele, că aşa m-a rugat – se referea la articulaţia vorbirii. În acest fel – propriu – respectivul om mergea cu piciorul ţeapăn, ca un şontorog de profesie (incertă) şi numai după ce ,,cineva”-ul îi permitea, oferindu-i un permis în acest scop, explicându-i în termeni simpli, în propoziţii de maxim două cuvinte despre ce e vorba, numai atunci încerca timid să-l îndoaie. Dar şi atunci, nefiind foarte convins, părea a fi tot îndoit. Probabil cu apă, ca să nu fie prea tare.

♦♦♦Tare interesant, penibil de interesant acel, (acest) tip cu mintea îndoită, adică 1/2 din ea, sau pliată dacă nu aveţi nimic împotrivă, aşa cum ar spune un pliant, sau un pliabil, cum preferaţi. Adică uşor de îndoit atunci când e nevoie. Şi e nevoie permanent, termen preluat de la coafor !

♦♦♦Aoleo! Fiţi atenţi că frizerul, cel din coafor bineînţeles, este în spatele dumneavoastră (vedeţi cât vă respect, scriu cu/vântul în faţă, scuze, întreg!), aflat cu maşina de tuns lipită de ceafă ca să vă tundă iarba de acolo, de acasă vor zice alţii.

♦♦♦Că de când staţi îndoiţi pe scaune tot ascultându-mă (ne) v-a cam crescut. Părul. E adevărat că – pe de altă parte, de fapt pe aceeaşi parte – v-a cam scăzut. Curiozitatea. Aşadar, amândouă puse în balanţă vă dau un oarecare echilibru.

♦♦♦Aşa că puteţi să vă dezdoiţi şi să vă ridicaţi, după care să mergeţi la casele voastre liniştite, linştiţi.

NeÎNDOITul  dIN  cOTROCENI

S  g.  E

Ana Brici de Romania

 

♦♦♦Mângăiată politic pe ceafa albă ca zăpada viscolită de furtuna străzii, ceafă mângăiată la rândul ei cât se poate de tandru de zulufii cârlionțați ai acestei frumoase brune, doamna Birci-all și-a eliberat șoldul ca să nu mai pară țață și a pus mâna mângâiecioasă de femeie de fier pe bici, ținându-l amenințător deasupra legatei la ochi, ca nu cumva s-o încline. E vorba de balanță. A Justiției.

♦♦♦Această Doamnă de Stat ( e vorba de Justiție, ca să nu fie vreo discuție), agresată în mod nerușinat de permanent, care nu mereu STĂ așezată cum ar vrea unii virili, cred ei, aflați în postura șefului de post care se vrea și politician, această doamnă nu suportă să fie tăvălită pe orice imaș de orice pălmaș de la sat ori din oraș.

♦♦♦Luată de pe drumuri, ale Europei, unde a fost trimisă la produs capital pentru Marx-ul colectiv de astăzi, pe numele său de partid penibil de social, botezat în mod ateu cu duiosul prenume PSD, a fost rugată prin ordin pe linie roșie ierarhică să se întoarcă (pardon) cu fața și să accepte o nouă poziție propusă, ba chiar dorită de mustața de deasupra sa.

♦♦♦După rumeneala din obraji, dacă n-o fi cumva mascara, se pare că n-are. Adică nu are nimic contra, în speță acea atitudine consecventă cu care se producea până de curând în platourile televiziunilor, așadar nu are nimic împotriva propunerii de a fi măcar pentru câteva zile interimar(ă) la Ministerul păstorit jalnic până deunăzi de ,, Altă-ntrebare ”.

♦♦♦Rămânând în același timp în alt spațiu, de Ministru pentru Românii de Pretutindeni, acei români care de acum o să fie văduviți de prezența sa, nu o s-o mai vadă pe niciunde, nu o să-i mai admire mersul legănat de zborurile dese pe alese dintr-un loc în altul în căutarea conștinței de sine. Pe care s-o importe gratis, după care s-o exporte legată cu fundă roșie, dar, pentru păcălirea străinătății, golită, suptă de conținut, în buna manieră specifică partidului mamut cu picioare de lut.

♦♦♦Orice ar face neste(I)mata doamnă Ana Birchall tot frumoasă rămâne.  Mai ales dacă nu rămâne.

Omul   BRICI  dIN  cOTROCENI

S  g.  E

Altă-ntrebare

♦♦♦Ministrul ,, Altă-ntrebare ” este atât de crispat, de constipat, încât înainte de a răspunde la o întrebare, oricare, parcă scapă vânturi pe gură şi, printre ele, se grăbeşte să prindă ora de culcare aflată în trenul puterii, răspunzând la foc automat Kalashnikov, în mod invariabil şi stereotip cu o tocită pe la margini, adică pe la mahala-ntrebare-constatoare, recte: altă-ntrebare !

♦♦♦Acea altă-ntrebare urma să fie tratată cu flori de băşina porcului, numită nepopular păpădie, a începutului următoarei întrebări, formulată identic, de parcă ar fi citit de pe promterul Antenei 3 ( şi-un sfert ?).

♦♦♦Ministrul Bâlbâici a înghiţit ,, Pumnul şi palma ” lui Dumitru Popescu cu cotor cu tot, dar şi hapul, acel panaceu universal pentru prostie, în vederea (de aproape !) tratării cu blândeţe mângâicioasă a şefilor săi penali aflaţi în şi din şedinţa de guvern, dar şi atunci când a ieşit pe la intrare ca să anunţe ce şi-a dorit cine avea nevoie ( nu, nu la baie !). Fiind împins, prin forţa strivirii cu privirea, pe scară, în jos, evident, de treapta de deasupra sa. Sau, poate, cine ştie, chiar a avut în gândul din capul său de Oblio această coclită generozitate socială străbătută de o solidă ( tare-n partea moale ) inserţie justiţie(ară).

♦♦♦De la începutul conferinţei de presă şi chiar şi în prezent (prezentul continuu) ,,mă râd ” de-mi vine să plâng şi mi-e teamă de bau-bau că am făcut-o ( cu cine ?!) şi în somn ( să fi fost al RAŢIUnii ?).

♦♦♦O grijă nu-mi dă pace, ci doar fiori de război, un gând groaznic mă persecută şi mă bagă cu capu-n apă, obligându-mă să dau un răspuns individual la o întrebare colectivă: cum oare, un om care pare că nu a citit nicio carte de specialitate, în afară de titlu, pe care-l ştie pe din afară, cum poate să fie ce n-ar trebui ? Răspunsul se găseşte în tocul uşii de la PSD, ţinut sub cheie de :

♦♦♦Drag-ne-a fost pe locul doi cîndva,

      De-acuma nu mai este-aşa.

      Aşa-i, n-aşa ?

♦♦♦Într-un final, aşteptat cu nodu-n gât, locul unde se ţine vioara, cea desenată pe cravata roşie ca partidul, de această clonă a nimănui  cu  întrebarea  ,, când  se va sfârşi ” , această minune de ,, ministru ” a ,,tăiat” felia de declaraţii de presă, scurt pe din doi în doi, întorcându-se la stânga sa, făcând ca dreapta să rămână cu ea-n mână, cu întrebarea, devenită deja laitmotiv: altă-ntrebare ?!

neÎNTREBATU diN  cOTROCENI

S g. E