♦♦♦M-am născut, mai corect spus, am fost născut demult, unii prieteni, ceva mai, dar ce zic eu, mult mai deştepţi decât mine, ar spune chiar de prea mult timp. Şi – fiind aşa cum sunt, o să vă daţi singuri seama – probabil se gândesc că nu prea mai am ce căuta printre ei, poate că-i încurc.
♦♦♦De când mă ştiu eu locuiesc în Dostoievski, sunt idiotul său principal. Dar cum așa, Doamne Iartă-mă, ce zic eu – idiotul de mine – sunt chiar unicul chiriaş. Culmea prostiei este că mă mândresc cu asta, aşa că am plăcuta impresie că sunt tare deştept dacă recunosc acest lucru. Nu-i aşa că e un lucru mare, că este ceva nemaispus şi nemaiauzit de cineva? Să crezi despre tine – chipurile, în mod deștept ! – că ești un idiot?
♦♦♦Nu, nu este vorba (aia) de stradă, ci de ditamai autostrada; cea a literaturii universale. După părerea mea de idiot – dar poate (sper) unul deştept, sprijinit cu capu-n deşt, aş zice eu, care abia-mi ţin capul – este cea mai importantă din câte au existat vreodată. În lumea întreagă, desigur întreagă şi la minte.
♦♦♦Pentru că acea autostradă are benzi infinite, construite în întregime (iar, iată!) din idei deștepte, cele mai multe unice. Pe care să te tot plimbi. Gândind. Doar gândind la ce a scris el. Iar noi, dacă ne apucăm de scris, o facem doar ca să-l copiem, bieţi ,,indigoi”. Dacă ţineţi neapărat putem folosi singularul, pentru mine şi pentru acea foiţă liliachie. Dar şi în acest caz vom fi plurali, adică doi !
♦♦♦O să mă întrebaţi ce vreau să spun cu asta, cu locuitul adică, aşa că o să încerc să vă explic cât mai simplu cu putinţă, fiindcă eu sunt mai greu de înţeles tocmai din pricina de care vă vorbeam mai sus (dar şi mai jos !). Iată, pe scurt, ce vreau să spun cu mâna pe inimă, cea de sub cămaşă, eu, care sunt bănuit că n-aş avea pe prea mulţi la inimă : aşadar, eu, care sunt idot cum deja bine ştiţi, mă grăbesc – că sunt tot timpul cam pe fugă şi în mare întârziere – alerg să pun mâna pe o carte de-a sa. Şi ochii.
♦♦♦Dar cel mai tare mă grăbesc să vă invit în scris, cu scrisul meu mic, dorind din toată ființa mea de simplu cititor să mă auziţi și să-l citiţi. Iar cei care l-aţi citit faceţi bine şi mai citiţi-l măcar o dată…
♦♦♦Nu de alta, dar n-aş vrea să rămâneţi ca mine. Aşa cum am zis ceva mai sus. Sus de tot. Cu litere mari.
♦♦♦Unul care este ( sunt, sau aş putea să fiu ) mândru de a fi fost un probabil personaj de-al său. Fie și idiot.
IDIOTUL din COTROCENI
S g. E