♦♦♦De fapt e mult spus vânzător, l-am avansat eu la acest înalt statut, habar nu am pe ce temei. Şi o să mă supun la grele cazne ca să explic mai în amănunt, cam cum este preţul cu amănuntul, adică mai lesne de înţeles pentru cei înţepaţi deja. Este de fapt un escroc cu creier de antreprenor în suspensor, un şantajist nenorocit cu negru pământ în buric, unul care umblă cu ţânţarii la el, ţinându-i de-al dracu într-o sacoşă jegoasă, ca să nu bată la ochi şi-i ameninţă pe locatari cu invazia ,,Invincibilei armada „, sau, dacă preferaţi un termen mai puţin belicos, a ,,trompeţilor „!
♦♦♦Numai ce-l vezi că intră – pe la ieşire desigur – în fiecare scară ( cea dublă, partea pe care se coboară, cea socială ) numai scară de bloc să fie, întreabă de administratorul sindic şi în lipsa acestuia, care toată ziua, bună ziua este ocupat cu insolvenţa, se orintează spre est, privind pe furiş spre vest, şi când nimeni nu e atent întreabă de celălalt. Nu mă întrebaţi care, că nu sunt într-o dispoziţie prea bună săptămâna asta şi probabil sigur (!) nu voi fi nici cea viitoare şi cu (acul de ) siguranţă o să vă supăraţi că nu vă răspund la salut, pardon, la întrebare.
♦♦♦Şi după ce cu mare greutate la cântar dă de el ( în el, deocamdată nu !) îi propune acestuia, dar dacă se află mai la distanţă, aceluia, îi pune aşadar pe masa virtuală un târg. Unii, ceva mai neserioşi, neutri, ar zice cu glas răcnit târg de mirese de exemplu, alţii, mai puţin neserioşi, prieteni, ar spune pe un ton mai scăzut, am zice noi chiar un semiton, târgul de la Leipzig, în timp ce noi, care suntem un pic mai vechi, am spune abia şoptit că acest ,,deal” ( vedeţi cu urechea ce bine sună! ) este de fapt o simplă invoială. Adică, ori cu ţânţari, ori cu linişte din partea locatarilor.
♦♦♦Iată în ce constă toată tărăşenia : într-o cutie, împrumutată de la Pandora, deci nimic special, în mare secret ( îl ştim doar noi, câţiva ) ţine o singură ţânţăroaică gravidă cu un muscoi, aflată chiar în ultima lună, care va naşte pui vii, cum ar zice Românul rupt în cur. Ăsta e tot şpilul afacerii : banii, sau viaţa ( pusă în pericol ), prin simpla punere în libertate condiţionată a ,,trompetistei „. Simplu şi ingenios.
♦♦♦Însă parşivenia merge şi mai departe, fiindcă întreprinzătorul, care-şi spune cu suficientă emfază şi făloşenie vânzător, este de fapt un cumpărător înrăit, el cumpără ramele cu plase cu tot de la ţânţari, pardon de la locatari, dacă se poate pe gratis – şi se poate, garantez ! – promiţând la schimb pemperşi pentru aia micii, pantru puii de ţânţăroaică adică. Păi ce credeaţi că-i dă gratis ? În schimb(ul 2) îl asigură la ASIROM pe administrator că nu deschide cutia. Ca să nu răcească gravida.
♦♦♦Grozavă idee, mizerabilă gândire, insectă – scuze – infectă iniţiativă, nesimţită escrocherie, bănoasă afacere, afectoasă, chiar – ştrangulând-o – insecto-omenească !
♦♦♦Trăiască libera iniţiativă !
aNOFELul dIN cOTROCENI
S G. E