Auzi? Cum eu aud pârâul susurând?
Gând după gând încolonând, cu el ducând
Cât mai departe în ocean, spre altă lume,
Acelei lumi să-i spună lucruri despre tine,
Să-i spună ce eu știu deja, că ești în mine?
Observi că eu observ o rază-n asfințit?
Nu știu pe ce temei refuză parcă să apună,
Probabil, de-abia acum și-a amintit
C-ar mai avea ceva nespus… să-ți spună,
Neexplicând, tristul apus îl tot amână.
Pricepi ce vreau să spun, nimic zicând ?
Vorbe nu spun, doar aer respirând
Cumva, îți dă de înțeles să mă-nțelegi,
De ale tale vise-nalte să mă legi
Și cînd voi pârgui, să mă culegi.
Eu simt amețitor mirosul de petală
Al florilor crescute-n părul tău,
Când odihnești în a mea poală.
Aici…acolo-aș vrea să lenevești mereu,
Să ne iubim, să nu dăm lumii socoteală.
SILVAN G. ESCU