Lăsaţi-mă să îmi jelesc amarul,
Să-l strig în gura mare tuturor,
S-aprind de soarta mea amnarul
Şi doar să mă asculte cei ce vor…
Vă rog să respectaţi a mea durere,
Nicicum eu nu vă cer s-o respectaţi,
M-aş mulţumi s-aveţi cumva putere
Aşa, măcar în gând s-o acceptaţi.
Nevoie am să fiu lăsat în pace,
Să nu mă-ntrebe nimenea nimic,
Să nu întrebe cum de nu pot face
Ceva, orice, de jos să mă ridic.
SILVAN G ESCU