Un amărât de câine sunt, un pic mulatru
Şi doar la oameni care-s cumsecade latru,
În schimb pe lângă cei mai răi mă gudur,
Îmi este frică când rămân de unul singur.
Mă aflu-n permanentă căutare de stăpân,
Dar unul foarte aprig, cu alură de jupân,
La semeni le aplic din mers o muşcătură,
Să ţină seamă că am un negru cer în gură.
Normal, mănânc doar ce oamenii aruncă,
Cu ochii trişti aştept să mi se dea poruncă.
Totuşi, eu beau doar apă pură, ne-ncepută,
Din strop de rouă strânsă-n urmă de copită.
Firesc, aspect de câine am, şi totuşi parcă
Un sentiment ciudat, de om, mă-ncearcă,
Şi-atunci, cumva, cum pot mă concentrez,
Privindu-i fix, mă străduiesc să nu turbez.
SILVAN G ESCU