Dor de himeră

 

Tu, adiere de vânt te-ntreb

De unde vii şi oare cine eşti,

În ce gând nepătruns te-ascunzi,

Şi  tot încerci să păcăleşti

Şi-aşa slăbita-mi vigilenţă,

Din răsputeri te străduieşti

Ceva nepământean să zămisleşti.

 

Anume ce ai vrut să-nsemni,

La ce anume te-ai gândit

Să dai acestui nevăzut mister,

Ciudată-nfăţişare cum credeai

Că ar putea să ia fiorul ce mi-l dai?

 

În al meu gând te intuiesc,

Chiar dacă încă nu exişti.

Şi totuşi te întreb cum de rezişti

Privirii mele să te-arăţi

Nălucă, în total mister cuprinsă?

O ştiu, chiar asta vrei să fii,

De ochii lumii să te ţii ascunsă.

 

O, cruţă-mi nerăbdarea,

Te conjur şi grabnic te arată,

Imaginaţiei încearcă să-i dai chip,

Te rog, arată-ţi a ta faţă

Şi dorul mi-l alină, degrabă ostoieşte

Dorinţa ce o simt că mă îndeamnă

Să te urmez orbeşte.

 

                                      SILVAN   G   ESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *