Normal, doar el a fost adevăratul Escu
Şi nu acela-nchipuit de Muşatescu,
Indiferent câţi au mai fost şi vor mai fi,
Doar al său nume în timp va dăinui.
Enescu a scos un ,,Mi” din Eminescu,
Ca să rămână singur el cu muzica,
Neîndrăznind să-l concureze pe Titan,
Ci, respectuos, să-l celebreze an de an.
Şi noi ar trebui să ne-nchinăm la a sa stea,
Atâta timp cât lumea-aceasta-o exista,
Să-l preţuim pe marele compozitor Enescu,
Dar, mai ales, să-l venerăm pe Eminescu.
O spun chiar eu, neînsemnat, pretins poet,
SILVAN G ESCU