Dar adevărul absolut unde se află oare
Şade de mine-ascuns, e-n altă depărtare?
În loc să fiu de-ale lui raze luminat
Sunt, culmea, chiar umbrit de soare.
Însă la purul adevăr, aşa cum bine ştim,
Se-ajunge uneori şi prin eroare,
Desigur una nedorită, chiar urâtă,
Total neaşteptat, ca orice întâmplare.
Năuc, abia într-un târziu am constatat,
Normal, cu nesfârşită consternare,
Că-ntreg cumplitul adevăr universal,
Este acel – deja ştiut – că adevărul doare.
SILVAN G ESCU