Am fost mereu prea ocupat
Să fi fost cumva preocupat
Ca singurului sfat, util să zic,
Vreo importanţă să-i fi dat.
În schimb am fost preocupat
Să fiu mereu prea ocupat,
Oricum aş fi, sunt prea ciudat
De lume să nu fiu remarcat.
Deşi de oameni tare înţelepţi
Am fost tot timpu-avertizat,
Ar trebui să recunosc cinstit
Că sfatul lor, pe gratis dat,
În mod nechibzuit l-am refuzat.
Adesea-am fost aşa preocupat
Ca permanent să fiu prea ocupat,
Ca nu cumva lucid să fi gândit
Că aş putea fiu un ins neisprăvit,
De toată lumea fiind aşa considerat.
N-am reuşit să înţeleg vreodat’
De ce în felu-acesta s-a-ntâmplat
Şi-am fost cu fierul roşu ştampilat.
Şi încă de atunci ceva îngrozitor
Îmi stă pe fruntea asta imprimat,
E vorba doar de un cuvânt comun,
Unul cumplit, cuvântul vinovat.
SILVAN G ESCU