Dincolo de nori, în prelungirea lor,
Ce e pe-nalta boltă o să aflaţi şi voi,
Acolo e-un început de viaţă-n doi,
Născută doar pentru speranţa noastră.
Destinşi, pe coama norilor plutim,
Numai către albastrul cerului privim,
Oricum nu ne mai pasă ce-i sub noi,
Lăsăm în urmă cohorte de strigoi.
Dincolo de nori, acolo, sus de tot
Păzeşte-un vameş rezemat de poartă,
Văzându-ne, nu e surprins deloc,
Ne aştepta, apoi făcând privirea roată,
Ne spune ceremonios, plin de voioşie:
Bine-aţi venit în noua voastră soartă?
SILVAN G ESCU