Cine nu ştie ce-i durerea
Nu are pentru ce trăi,
Confundă zorii cu puterea,
Greşit conjugă verbu-a fi.
Nu ştie viaţa-a-şi rostui.
Cine nu ştie-a suferi
Este pe lume-un solitar,
Confundă bâjbâiala cu a şti,
Ducându-şi traiul în zadar,
Nu vede orizontul decât rar.
Cine nu ştie-a aştepta
Compune versuri fără rimă,
Nu ştie verbu-a tremura,
Nu ştie,-nconjurat de vină,
Ce este lacrima, de ce suspină.
Acela ce tristeţea nu cunoaşte
Nu află dorul cum se naşte,
E-o ierbivoare ce doar paşte
Între Crăciun şi Sfântul Paşte,
Şi toată existenţa-i este vraişte.
Cine nu ştie, chiar nu ştie
Ce este important să fie,
Are-ndoieli şi nu-i convins,
De-ntinsă plictiseală e cuprins,
Nu e câştigător, ci doar învins.
E-un arlechin pe scena vieţii,
Habar nu are ce-i iubirea,
Confundă şoimii cu ereţii,
Şi nu cunoaşte ce-i plutirea,
Greşit silabiseşte fericirea.
Nu e un trapezist sus pus;
Este-o paiaţă, vrei nu vrei,
El nu priveşte niciodată-n sus,
Că s-a născut din start supus,
Mai ducă-se pe apa sâmbetei!
SILVAN G ESCU