Eu rege sunt numit, dar unul neîncoronat,
Mă aflu-ntr-un subsol de bancă aruncat,
Cu mult umor numit naţional, e-adevărat,
De-aceea sunt de-atâta aplecare-ncovoiat.
Aşa că-mi pun o coamă nouă pe spinare
Şi ies rapid de-acolo, mă duc în depărtare,
Mă fac tare al dracu, m-apuc de vânătoare,
Şi-ncep cu ceva soft, mă dau la căprioare.
Atunci când foame-mi e nu mă apucă teama,
Doar îmi cambrez grumazul ziua pe-nserat,
De mi se face sete, urgent îmi scutur coama,
Şi sânge vreau să beau de animal nevinovat.
Când sunt nervos îmi prind coada-ntre dinţi
Şi-i număr cu răbdare perii ca să îi fac livadă,
În junglă am văzut o rezervaţie de preşedinţi,
Mâncau rahat şi beau, şedeau în parc la sfadă.
Ca rege ce mă aflu, acum că-s bulibaşă peste toţi,
Nu pot să mă întorc din drum, m-aş compromite,
Cum naiba să revin, să am de-a face iar cu idioţi,
De m-ar vedea bancherii şi-ar săpa deja morminte,
Odată dacă rag se duce dracu ţara, rămâne fără hoţi.
SILVAN G ESCU