Îmi bate inima într-un fel bizar,
Se balansează ca o pendulă, rar,
Care aleargă, iată, neîntrerupt,
De zeci de ori într -un minut.
Un du-te-vino, să vadă de mai sunt,
Tot așteptând s-apară-un pui de cuc,
Cu ochii mari și cu privirea speriată
Să-mi dea din când în când viața exactă.
Cerându-mi să citesc în primul rând
Cadranul său cu cifre tot mai mici,
Mai mici ca aripile lipsă de furnici,
Să văd cât timp mai este până când…
SILVAN G. ESCU