I
Îmi ţin lacrima în colţul ochiului,
La orice emoţie ce-o am se varsă.
Îmi curge-n barbă şi faţa-mi este arsă,
Se strânge şi-ajunge în marea dorului,
A dorului feciorului. Al tău, tu Făt Frumos
Cu aur în plete, cu vers ba sprinţar, ba duios,
Cu inima caldă, cu chipul mirat, curios,
Lăsat-ai în urmă-ţi pe veci trecut luminos.
II
Te rog nu-nchide ochii iar,
Te rog ţine-i un pic deschişi
Să pot privi în ei cu ochii plânşi,
Urmând cărarea dorului pierdut,
Plecat în veşnicia timpului, demult.
La gâtul tău eşarfa vremii de-o anin
Te rog să o păstrezi. Promit să vin.
III
Aseară m-am întâlnit cu Eminescu
În casa sa aflată-n mintea mea.
De vis era cea casă, eram în vis,
Şedea absent pe scări şi mă privea,
Iar eu credeam că sunt în paradis.
Privindu-mă în ochi, cu glasul stins mi-a zis:
Salut, parcă te ştiu, nu eşti cumva Gigescu ?
Nevrând să-l necăjesc, un pic l-am contrazis:
De fapt maestre, eu sunt un oarecare Escu.
SILVAN G ESCU