Eu nu mai am limită de vârstă,
De-acum am să trăiesc oricât,
Doar că, aşa, din când în când
Mai am câte-o durere vagă-n gât.
Cu timpul nicio grijă nu-mi mai fac,
De-acum cu anii nu mai sunt sărac,
Tot timpul am săronţăi coajă de copac,
Poate-nţelept voi deveni, dar n-am să tac.
Total control am asupra timpului,
Fiindcă este egal cu cel al gândului,
Al meu desigur. Pe amândoi, cei doi,
Îi ţin sub cheie, cheie veşnică de soi.
De încuiat am vrut să zic , dar nu mă-ndoi
C-aţi priceput, c-aşa e deal-ul între noi.
Regret, dar pentru voi n-am ce să fac,
Trai cu răspundere limitată-aveţi în sac,
Fiindcă a voastră viaţă aţi primit-o vrac.
Iar eu, firesc, ferit de boli voi fi şi de nevoi,
Stăpân pe toate-o să rămân, că-s pui de dac.
SILVAN G ESCU