Orice-ar fi, este!

Unei frumoase zăpăcite

 

Din degetele fine i se scurg culori,

Drăcesc pictează gemene surori,

În podu-nalt al palmei ţine cheia,

Cu ea aşterne-n coală gândul şi ideea.

 

Greceşte stă în casa-i ca o insulă,

Iar mâna stângă-n moale pensulă

Ea tare îşi transformă când pictează

Dulci Rubensiene ce amar oftează.

 

Imaginează veseli porci cum zboară,

Privind spre omenire aşa-ntr-o doară,

Apoi se prind în horă numai de copite

Şi-aruncă în văzduh grohăituri şoptite.

 

Din ochii luminoşi îi curg râuri de stele,

Ce mai apoi le-aşează tainic pe pământ,

Oricât de mult aş căuta, precis nu sunt

Ca ea în lume-aşa de multe Filomele!

 

SILVAN   G   ESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *