Cotroceni

♦♦♦Într-un panou-reclamă, tristă, chiar dacă e luminoasă, luminată multicolor – una de sorginte Bellywood-iană ( adică, în traducere exagerat de liberă ,, Buricul Pădurii, sau, de ce nu ,, Pădurea Buricului ” ) ni se propune o uscăciune de îndemn electoral.

♦♦♦După ce simţi această uscăciune pe țeava gâtului, mai simţi încă o nevoie: să bagi mâna în buzunarul lui Isărescu şi cu mărunţişul pe care-l scoţi să cumperi o bere – neautohtonă, că de, aşa dă bine la exterior – şi s-o uzi ( după ce o bei… ). Este vorba despre… na, c-am uitat între timp, luându-mă cu vorba, dar oricum era ceva grozav de neinteresant. Şi totuşi parcă se zicea ceva în scris despre o poantă cu Ponta, care n(e)-ar trebui să fie încă o dată prim procuror, pardon, prim ministru. Bună uscăciunea de reclamă, n-aşa, cum ar fi zis Brucan, cel care, mult prea generos, ne-a prezis doar 20 de ani de prostie. De parcă ai putea să o controlezi !

♦♦♦Într-o altă reclamă, pusă pe genunchii unei femei gonflabile dezumflată, cu surâsul trist, fiindcă nu avea lumină deloc – reclama ! – pe care eu, aproape pe orbecăite şi din prea mult bun simţ din puţinul care-l am, o ,,cititoresc” invers, nu de altceva, dar aşa şedea femeia aceea. Şi din acea poziţie indecentă, fiindcă mă uitam prea fix la ea, am reușit descifrarea şi – având o ureche mai lungă decât normal (ii) – am auzit că Înţelipceanu Tăriceanu şopteşte ceva. Cu gura închisă de Dragnea îi şopteşte rânjind mânzeşte cârlanului Daniel – Craig – Constantin să fie mai apropiat decât îndepărtat. Cum acesta nu înţelege o iotă măcar, fiindcă la înţelegere a fost corigent şi de-aia nu a luat parte la ea, în această umilitoare, de tot râsul ipostază rămâne aşadar cu gura căscată, prefăcându-se că ar zice ceva pentru altcineva.

♦♦♦Eu, care ştiu unde este limba ascunsă a ventrilocilor, intru de grabă pe uşa din spate în gura lui şi-i scot limba de-un cot ca să nu se sufoce cu cuvintele pe care nu le poate scoate singur din lipsă de susţinătoare. De efort continuu, ar zice discontinuii.

♦♦♦Şi – odată eliberat de armata sufocării – iată ce ,,cititoresc” pe buzele ciocului său de papagal, e adevărat scris cu litere de tipar : ,, ÎNDRĂZNEŞTE MAI MULT „; că mai puţin n-ai voie, zic eu, cel cu tupeul celui care stă permanent în curent în banca rândului de la geam ( ul spart ).

♦♦♦Adică, acest necopt – la cap era să zic, Doamne Iartă-mă – copt la cuptorul cu micro/ unde, ce, cum, când? al motanului, ne vorbește la per tu, se trage de brăcinar cu noi și de nojițele de la opincile lui Crișan ( pentru cine știe ) în speranța că și-o găsi talentul de orator-scriitor ascuns sub covor.

♦♦♦Tare mult mi-a plăcut ce am ,,cititorit” pe acele buze, deși nu am înțeles nimic.

 neBEȚIVUL  diN  COTROCENI

S g.  E

♦♦♦Vampirul de câmpie, Liviu – TR – Dragnea şi-a înfipt colţii crescuţi ameninţător sub mustaţa fină ca aţa groasă, fir de fuior şi a muşcat atâtea voturi de la morţi, încât aceştia din urmă i-au rămas în gât, de abia mai poate să respire, că aproape i-a ieşi pe nas. Nu vă spun ce, ca să nu fiu nevoit să detaliez, că-mi face mare plăcere! dar stau prost. Cu timpul !

♦♦♦Drept dovadă, aşezată strâmb, s-a prezentat de bună voie, silit doar de conştiinţă, la stomatolog, prietenul meu Marian…şi nu vă mai spun cum ca să nu spuneţi că sunt reclamă-agiu. S-a prezentat îmbrăcat doar cu pantalonii de pijama aproape dungaţi, cu vagi dungi fine dacă permiteţi, în fine, rugându-l să facă ceva. Şi a stat pe banii de la Stat cu gura deschisă aproape doi ani cu suspendare, dată de sistemul tip Klayton, ca să spună că nu are nimic împotriva sistemului, ci doar împotriva Referendumului. Şi – obosit să o tot ( sus ) ţină aşa – l-a rugat pe amicul meu să-i scoată gărgăunii din cap odată cu colţii, din gură era să zic, ca să pară că nu mai e el, ci combinaţia 6 din 49 dintre Căcărău şi dublu V Ponta. Şi să-i (im)planteze unii de lână întoarsă, toarsă cu migală de baschetbalistă de Laura – Cruduţa – Kovesi, chiar la recomandarea sa. A ei.

♦♦♦De ce credeţi că-şi dorea (feminunul de la Dorel !) acest lucru, manual, la urma urmei ? Tocmai fiindcă îl alerga graba cu roaba. Cum care roabă ? Cea plină ochi cu oseminte, cu osemintele morţilor-vii care au votat la cerere nescrisă şi acum vor să primească recompensa, dar nu dată cu pensa. Mai precis, nu vor sub niciun clip- chip să fie îngropaţi din nou şi ca atare îl aleargă cu osul de supă în mână ca să-i aplice o şcoală de corecţie, tocmai pe Şoseaua Viilor, că tare mult le place să se plimbe pe acolo şi să asculte cum sună tocurile damelor pe această cale. De rulare. Dar, dacă totuşi nu-l vor prinde, fiindcă a fost deja ,,Prins” de conjudeţeanul său, Marin Preda, pardon, de Codruţa cu pantalonii în vine, se vor fi mulţumit cu pupila mustăciosului. Chiar dacă ar fi să o privească doar de la o distanţă infinitezimală, stînd culcată într-o rână şi cu dânsa nemişcată. Cu privirea.

♦♦♦Omul nostru, Livache, livid de apăsarea neruşinatei timorări, cel care avea aplecări cumva necrofile, chiar le promite din mers, adică din fugă, că dacă lasă osul din mână mai fuge doar o săptămână şi se opreşte să se uite înapoi. Apoi, stând smirnă, afirmă că le va propune să ajungă la un compromis, exact aşa cum nu le-a promis. Nu le-a promis, ci a jurat pe viitorul politic al lui Ponta că o să-i facă iar pensionari şi o să le-o mărească.

♦♦♦Nu întrebaţi ce că nu pot răspunde; nici nu ştiu, sanchi ! Şi în plus am un minus, nu sunt ruşinos, dar am în piept un însemn în formă de os. Şi mă tem.

OsUL  fĂRă  carNE  diN  cOTROCENI,

S  g.  E

♦♦♦Într-un panou-reclamă, tristă, chiar dacă e luminoasă, luminată multicolor – una de sorginte Bellywood-iană ( adică, în traducere exagerat de liberă ,, Buricul Pădurii, sau, de ce nu ,, Pădurea Buricului ” ) ni se propune o uscăciune de îndemn electoral.

♦♦♦După ce simţi această uscăciune pe țeava gâtului, mai simţi încă o nevoie: să bagi mâna în buzunarul lui Isărescu şi cu mărunţişul pe care-l scoţi să cumperi o bere – neautohtonă, că de, aşa dă bine la exterior – şi s-o uzi ( după ce o bei… ). Este vorba despre… na, c-am uitat între timp, luându-mă cu vorba, dar oricum era ceva grozav de neinteresant. Şi totuşi parcă se zicea ceva în scris despre o poantă cu Ponta, care n(e)-ar trebui să fie încă o dată prim procuror, pardon, prim ministru. Bună uscăciunea de reclamă, n-aşa, cum ar fi zis Brucan, cel care, mult prea generos, ne-a prezis doar 20 de ani de prostie. De parcă ai putea să o controlezi !

♦♦♦Într-o altă reclamă, pusă pe genunchii unei femei gonflabile dezumflată, cu surâsul trist, fiindcă nu avea lumină deloc – reclama ! – pe care eu, aproape pe orbecăite şi din prea mult bun simţ din puţinul care-l am, o ,,cititoresc” invers, nu de altceva, dar aşa şedea femeia aceea. Şi din acea poziţie indecentă, fiindcă mă uitam prea fix la ea, am reușit descifrarea şi – având o ureche mai lungă decât normal (ii) – am auzit că Înţelipceanu Tăriceanu şopteşte ceva. Cu gura închisă de Dragnea îi şopteşte rânjind mânzeşte cârlanului Daniel – Craig – Constantin să fie mai apropiat decât îndepărtat. Cum acesta nu înţelege o iotă măcar, fiindcă la înţelegere a fost corigent şi de-aia nu a luat parte la ea, în această umilitoare, de tot râsul ipostază rămâne aşadar cu gura căscată, prefăcându-se că ar zice ceva pentru altcineva.

♦♦♦Eu, care ştiu unde este limba ascunsă a ventrilocilor, intru de grabă pe uşa din spate în gura lui şi-i scot limba de-un cot ca să nu se sufoce cu cuvintele pe care nu le poate scoate singur din lipsă de susţinătoare. De efort continuu, ar zice discontinuii.

♦♦♦Şi – odată eliberat de armata sufocării – iată ce ,,cititoresc” pe buzele ciocului său de papagal, e adevărat scris cu litere de tipar : ,, ÎNDRĂZNEŞTE MAI MULT „; că mai puţin n-ai voie, zic eu, cel cu tupeul celui care stă permanent în curent în banca rândului de la geam ( ul spart ).

♦♦♦Adică, acest necopt – la cap era să zic, Doamne Iartă-mă – copt la cuptorul cu micro/ unde, ce, cum, când? al motanului, ne vorbește la per tu, se trage de brăcinar cu noi și de nojițele de la opincile lui Crișan ( pentru cine știe ) în speranța că și-o găsi talentul de orator-scriitor ascuns sub covor.

♦♦♦Tare mult mi-a plăcut ce am ,,cititorit” pe acele buze, deși nu am înțeles nimic.

neBEȚIVUL  diN  COTROCENI

S  g.  E

♦♦♦Omul cu două prenume – din care unul, neapărat primul, este diminutiv, iar celălalt – Dănuț ar putea fi – vrea să fie unversal local, cam ca magazinul Victoria (cui, împotriva cui ?) de pe Calea aceleiași victorii…pe vremuri.

♦♦♦Din punct de vedere matematic știm cu toții că unu plus unu fac exact cât trebuie, iar el știe cel mai bine, știm noi de ce. Însă, din punct de vedere Madagascar unu plus una fac exact NIMIC, pentru că unul este naiv din toate punctele de vedere, iar una este în întregime vândută, deci cumpărată, cum ar spune un prieten care nu prea le are… Și totuși, dacă mai rămâne ceva din ea, acel ceva e altceva și este întins pe toată strada, desigur pe marginea din dreapta a șanțului, ca de la țață la țață.

♦♦♦După ce a salvat Bucureștiul de căldură, matematicianul-poet – dacă nu cumva invers ! – își propune să îmbrace toată țara în răceală, în urma căreia, cu nasul în batistă, să strănute a pagubă până la primăvară, când – ca orice bun gospodar care dă din timp cu var – ne pregătim iar de vară. Și tot așa, dar mai mult așa. Scuze, dacă abuzez, dar sunt deja un pic de tot răcit rău de tot ! Observați așadar că omul nostru pare a fi clima însăși, e adăvărat că doar pentru două anotimpuri.

♦♦♦Altfel – ba nu, la fel – pare un băiat bine crescut (poate o să aflăm de cine) și aproximativ – relativ (!) bine proporționat ( o să aflăm de care măcelar). Și totuși proporția care iese din cadru este gargara cu care ne stropește domestic aproape în fiecare seară când iese să-și clătească gura în studiourile de televiziune. Cele care, ca prin (Adrian Copilu) minune are lăsată deoparte și de alta garda de fier profesională- jurnalistică să-i spunem cu timorare – și pe cale (a Victoriei) urbană de consecință și chiloții deontologiei. Până atunci ținuți cu mâna în lipsa elasticului demnității (ce e aia ?). Vă spune ceva – peste gard – un realizator (culmea și el cu două prenume de domnitor moldovean din Ardeal) de la o televiziune ireală, ireal de păsuită din același punct de vedere Madagascar de către autoritățile altfel foarte autoritare ? Vă rog să-i spuneți dv. numele că eu am un lipsus (sic!) brusc.

♦♦♦Vroiam să vă spun, dar nu vă mai spun, că am o prietenă de dată mai recentă decât Brexitul care pare – și probabil chiar este – inteligentă și totuși îl simpatizează când oftează. Poate îi place cum îi stă părul. În loc de măr !

♦♦♦De curând mi s-a încolăcit pe gambă un șarpe, domestic zice el, dar eu citesc ce scrie cu creta pe spatele său capitalist, cum că e cam negru-n cerul gurii. Târâtoarea îmi șoptește duios, scrâșnind din dinți, să nu cumva să votez cu piciorul că… mușcătura mă ia !

șaRPELE  cu  diNȚIi  dE  lâNă  diN  cOTROCENi

S  g.  E

♦♦♦Niște DLDE de-ăștia, cu cravate roșii ( ca niște pionieri din clasa zero barat ) – ceva mai depărtați de noi și de bunul simț – ne propun niște – și ele ! – sloganuri ( de astă dată ! ) electorale, în loc de furnale, de-ți vine să joci geamparale pe vine. Sunt cel puțin cel mult…indecente. Deschideți ochii, beliți-i a uimire și vă minunați ( mai sunteți ! )

♦♦♦Primul și cel mai NE-demn cu limbuță de lemn sună de răsună valea astfel:

                    ,,REDĂM DEMNITATEA ROMÂNILOR ”

♦♦♦Păi, cum așa și-așa, dar mai mult așa, adică întâi ne-au luat-o și acum, că au nevoie să mai ia ceva – voturi adică – ne-o dau înapoi ? Pe la spate ? Așa terfelită, prin fân tăvălită, mozolită și boțită, abuzată, nerujată și prin părțile esențiale perforată? Și nespălată ? Adică, Măi Tăricică, o băgați (TOATĂ !) în mașina de spălat vase, o călcați cu compresorul ( sory, compresori ) și apoi – ca nouă și cu sergentul Ghișe zece ( fără un sfert) ne-o redați, ca fiind neatinsă și pe culme proaspăt întinsă ? Atât de nevolnici ne cred cei doi ,, propunători ”, cele două jucării uitate în spatele mașinii tip CN, în genul ( feminin, că d-aia-s jucării ) lui Dăscălescu și Mănescu, respective – cum ar zice Nenea Iancu – bărbații politici cu fuste, Tăriceanu și Daniel – Craig – Constantin.

♦♦♦O alta, servită de-a gata, arată ( spre cucii năuci ) astfel :

                                   ,, ÎNDRĂZNEȘTE SĂ CREZI ”

♦♦♦Din care lipsește – nemotivat – cuvîntul iute ca vântul, IDIOTULE !

♦♦♦De această dată ( memorabilă ) ni se adresează DOAR Tăriceanu, care vrea să fie familiar, privindu-ne pe fiecare în parte în ochi, de la câțiva centimetri pătrați. Și vrea – probabil fără să vrea !, ce vreți, consilieri neșcoliți ! – să ne spună așadar că ne oferă în dar posibilitatea să nu credem DIRECT, ci DOAR trecând prin bucla propusă/ impusă de ei, numită duios ÎNDRĂZNEȘTE !

♦♦♦Cum oare îndrăznesc să ne considere NEÎNDRĂZNEȚI, CREDULI, NEDEMNI și SĂRACI CU DUHUL ?

♦♦♦Om fi ?

                                                        Răspunde – doar pentru el -,

SĂRacUL  neÎNDRĂZNEȚ  diN  cOTROCENI,

S  g.  E